Acum stiu ce NU mai vreau

Ma intreba cineva intr-o zi, ce vreau acum de la viata si spre rusinea mea nu am stiut ce sa ii raspund. Dar de fapt stiu. :) Adica stiu ce NU mai vreau. In primul rand, NU il mai vreau pe el...si asta e cel mai important; NU mai vreau sa pierd timpul prin cluburi..prefer sa ies in alte parti cu prietenii, si sa am alte activitati, decat sa ma ciocnesc de tot felul de aratanii libidinoase pe acolo...si in plus, vreau sa imi pastrez frumusetea si tineretea =)); In vara asta NU mai vreau in Vama..si aleg Delta; siii...NU mai vreau sa imi fac planuri pe termen lung, dar am de gand sa ma mut..intr-o zi :)

Sunt fantoma care te bantuie...and i'm not sorry for that. E problema ta 'my dear'

Paranoia combinata cu alcoolul duce la situatii penibile, in care nu ar trebui sa fie pusi niste oameni care au pretentia sa se creada despre ei ca sunt educati.

Am zis! Bine. Gata. Hai pa!

"you pop that gum one more time...

So I took the shotgun off the wall
and I fired two warning shots...
...into his head."

Exact asta imi venea in minte astazi in metrou.

Eu sunt o persoana pasnica (flower-power) si nu ma enervez repede si din orice, dar sunt anumite lucruri care ma irita foarte tare. Un exemplu ar fi, oamenii care plescaie cand mananca. Azi in metrou o pitzi de langa mine, mesteca guma. Nu mesteca, plescaia. Si facea baloane. Si iar plescaia. Frate, imi venea sa o iau la bataie.

Voi pasteti fericiti...eu ma distrez

Daca ar fi dupa mine, as sarbatori in fiecare zi..Craciunul, Pastele, Revelionul, Ziua Indragostitilor, Sf Sofronia, Sf Eusebiu...etc. Dar nu in modul traditional. Nu vreau sa mananc miel de Paste, si sarmale de Craciun. Nu vreau sa primesc inimioare de ziua indragostitilor, sau sa ciocnesc oua vospite de Paste. Nu imi place cand sunt intrebata ce fac de sarbatori. De ce trebuie sa fie sarbatoare ca sa fac ceva? Sau de ce trebuie neaparat sa fac ceva pentru ca e sarbatoare? Daca vreau sa plec la mare, plec si intr-un weekend obisnuit. Nu trebuie sa fie o ocazie speciala sa pot face un cadou cuiva drag. Nu trebuie sa fie Valentine's Day sa spun "te iubesc".

Need help! Anyone?

Le stiti...sunt femeile ajunse la granita dintre varsta a doua-spre-a-treia, care nu au fost casatorite niciodata, care la batranete nu cresc nepoti, si care te corecteaza imediat daca li te adresezi cu apelativul "doamna". Ele reactioneaza intr-un mod isteric cand ai nevoie de serviciile lor (profesional vorbind). Si culmea, parca isi aleg special meseriile. Le putem numi simplu "tanti de la ghiseul nr 2".Nu stiu daca voi ati avut ocazia sa intalniti o astfel de femeie. Eu da. Ghinionul ma urmareste =))
Cand eram mica, doctorita la care mergeam, era domnisoara. Si eu nu intelegeam de ce are par alb, daca e domnisoara. La liceu, profesoara de chimie ne-a terorizat (pe mine si pe colegii mei) 4 ani...si preferam sa chiulim in masa de la ora ei, decat sa o auzim zbierand, fara motiv. Apoi la primul job, inainte de a merge la inspectorul de resurse umane pentru a-mi face angajarea, mi-au facut colegele un instructaj serios in ceea ce priveste modul de adresare si mai ales de prezentare in fata ei. Sa nu ma imbrac frumos, sa nu ma machiez, sa nu ii spun doamna, dar nici domnisoara (asta era mai afurisita), sa nu o strig pe numele mic, ca deh, eram novice...pana mea. M-am dus acolo cu coada intre picioare si genunchii tremurand, rugandu-ma sa rezist mai mult de 10 minute in aceeasi incapere cu monstrul dar am rezistat eroic si am iesit vie si nevatamata. Acum am alta problema, o data pe luna trebuie sa dau un telefon la administratia financiara. La celalalt capat, se afla o "tanti de la ghiseul nr 2". Functionar public si domnisoara batrana. 2 in 1. In saptamana in care am programat sa o sun, ma rog la al' de sus (eu nu ma rog niciodata, ca sa vedeti ce a putut face din mine spaima de crize isterice pe care le poate avea o femeie ) sa fi avut si ea macar un one-night-stand inainte de a o suna eu. Ieri de exemplu, m-am pregatit temeinic. Mi-am scos vocea suava din geanta, am dat acatiste la biserica si...nimic. N-am reusit sa imblanzesc leoaica in calduri. Acum ramane varianta "suna un prieten". Poate s-o gasi cineva care sa ajute. Ei? Ce ziceti? Va bagati? E pentru o cauza nobila.

Unde nu-i cap...vai de picioare :)

Cred ca am nevoie de un upgrade la memorie. Se intampla de multe ori, sa uit. Uit unde am pus lucruri importante pe care le caut de cate ori am nevoie. Uit ca ultima oara cand am avut nevoie, le-am cautat, si le pun iar "bine"...atat de bine incat nici eu nu le mai gasesc. Uit sa cobor din metrou. Uit portofel acasa. Uit telefon pe la prieteni. Uit sa o sun pe mama cand lipsesc cate o noapte de acasa...hm..nu, asta nu uit. Dar tot nu o sun :) In fine...uit mai mereu. Dar imi aduc aminte. Inca mai am sperante :)) Totusi, sunt atat de aiurita incat, am uitat ca aseara am stabilit cu o prietena sa mergem la Pilates azi, dupa serviciu.

Girls just wanna have fun, la naiba!

Nu-mi vine sa cred cat de limitat pot gandi unele persoane de gen masculin. Nu sunt o feminista convinsa, dimpotriva! Si nu imi place sa generalizez, dar cred totusi, ca un procent de 80% din populatia masculina a Romaniei a ramas cu aceleasi prejudecati si principii pe care le avea bunicu'. Pentru ei, fetele care ies in oras, indiferent ca sunt intr-un grup mixt sau nu, ies la "agatat" sau la "pescuit", nicidecum sa se relaxeze dupa o saptamana grea la serviciu...a, si daca esti fata si iesi in club cu prietenele tale, sa nu te puna dracu sa vorbesti cu vreun specimen d'asta ca imediat i se aprinde beculetul si risti sa ti se puna eticheta, chiar daca intentia ta nu a fost alta decat cea de a socializa.

Nu tin cont de sfaturile nimanui

Eu de cand ma stiu am fost optimista...chiar si in cele mai grele momente incerc sa gandesc pozitiv. Nu suport oamenii care se vaita intr-una ca viata lor e de rahat, dar nu fac nimic sa o schimbe in mai bine. In fine..e treaba lor pana la urma si oricum nu imi place sa judec pe nimeni, mai ales pentru gandirea pe care ar avea-o, dar daca tot gandesc asa, de ce incearca sa ma convinga si pe mine ca au dreptate? Si de ce se gasesc tocmai ei sa imi dea mie sfaturi?
Poate nu stiati un lucru despre mine, eu fac ce vreau, cand vreau, fara sa imi pese de parerile altora si prefer sa ma arunc in cap, decat sa stau sa imi plang de mila...